de Langusta » 31-Iul-2016, 14:18
Terminator este, asa cum s-a facut observatia mai devreme, acum vreo cinci ani, un film de referinta fiindca ori de cate ori scriem despre el ne referim la el. Nu putem scapa acestui inevitabil care mai e si de neocolit. De aceea ma voi referi si eu la el , in timp ce voi scrie despre el.
Terminator are o actiune paralela , merge pe paralelismul trecut-viitor, un paralelism imperfect caci la un moment dat se intersecteaza. Miraculoasa intersectie se petrece cu ocazia descoperirii calatoriei in timp care pune mari probleme filosofice si etice , ca sa nu mai vorbim de cele epice,
Omenirea traieste vremuri grele in care masina a preluat controlul si a transformat oamenii in sclavi. Un mare conducator de osti antimasina s-a ridicat impotriva sclaviei si din miscarea de rezistenta s-a nascut o victorie miraculoasa, dar pentru ca ea sa se intample mai era nevoie de ceva, sa fie posibila. Si ca sa fie posibila, pentru a urma intregul parcurs al rationamentului, trebuia ca sirul evenimentelor sa nu fie intrerupt in niciun punct, in conditiile unei istorii variabile care poate fi modificata in orice moment prin interactiunea prezent -viitor, din cilpa in care calatoria in timp devine posibila. Asa se face ca in uriasa ei inteligenta Masina trimite o robotel cu muschi , Arnold, in trecut, s-o ucida pe mama conducatorului de osti, inaintea ca mama sa dea nastere fiului , adica sa devina ceea ce a fost, mama. Ideea este geniala, mai cu seama in situatiile in care poti sa incetezi a mai fi mama unui copil pe care candva il nascusesi, intr-o realitate paralela ce nu s-a mai intamplat, murind inainte de a-l naste intr-o alta realitate la fel de paralela cu prima cum e si prima cu a doua, care de realitate ce e nici macar nu s-a mai intamplat. Unii s-ar putea intreba de ce era nevoie de atatia muschi pentru un robot. Forta robotulu nu este produsa de muschi, singura explicatie posibila e aceea ca producerea lui T 101 parca, n-a fost deloc economica, s-a ars masina cand a fost facuta proiectarea si s-a adaugat un exces carne. Un robot mai suplu ar fi fost de preferat. Pana la urma cand te intorci in trecut pentru faradelegi sub forma de crima, trebuie sa treci neobservat, Arnold atrage prea mult atentia prin dimensiuni si proeminente. Acestui robotel nereusit, nepotrivit misiunii incredintate i se opune un om, trimis de fiul mamei din viitor in trecut sa-i seduca mama si sa-l nasca. Am putea spune ca eroul omenirii are mare grija de propria nastere daca il trimite pe tata sau, mai tanar decat el, in trecut s-o intalneasca pe maica-sa. Probabil din ratiuni etice sau chiar genetice nu s-a intors el insusi. Daca ar fi fost propriul tata si si-ar fi sedus mama sa se autoreproduca, ar mai fi fost el ? Nu cred, fiindca din cate se stie din izvoare istorice nescrise el a fost nascut de un tata diferit de sine, adica exact de tatal sau. Nu te poti juca in felul asta cu tatii, ca nu orice tata te poate naste pe tine, ci doar propriul tata care in mod obisnuit difera de tine insuti. Asa stand lucrurile mai ramane sa ne intrebam cum a putut fi el nascut in trecut inainte de a se naste tatal lui, care asa cum am precizat era mai tanar sau cel putin ar fi avut 2-3 anisori in momentul in care el, fiul, s-a nascut in trecut, ca de nascut nu te poti naste decat in trecut, nu si in viitor. E o dilema greu de depasit, n-as putea explica cum poate astepta trecutul viitorul pentru ca in el sa se nasca un mare erou dintr-un tata trimis din viitor, asa ca o sa trec destul de repede peste ea ca sa ajung la marea infruntare, intr-o singura fraza, cea dintre omul care protejeaza eroul si se indragosteste de mama lui , a eroului, si robotul cu prea multi muschi pentru un robot din cauza unui defect de fabricatie, ca tipii astia doi se bat tot filmul pana castiga omul , nu inainte de a se sacrifica pentru omenire , murind eroic in lupta. Destinul tragic al acestui cuplu mi-a produs o tristete fara margini. S-au intalnit si s-au iubit atat de putin...Ea din trecut, el din viitor, amandoi prinsi in capcana unui destin tragic si unui sacrificiu necesar pentru omenire. Cred ca adevaratul subiect al filmului este dragostea pentru care timpul nu mai are rabdare, dar a scapat pana acum ochiului critic.
O explicatie a paradoxului genetic si etic al filmului, caci putem considera ca eroul din viitor nu s-a intors sa-si seduca propria mama si din consideratiuni etice, fiindca n-ar fi fost corect fata de mama care n-ar fi stiut ca s-a inragostit de propriul fiu si l-a nascut cu nemijlocitul sau ajutor, ar putea fi data de Terminator 3. Inainte de a ajunge la explicatiune sa observam ca in Terminator 3 , terminatorul cel rau este o terminatorita sau o terminatoare care apare goala la inceputul filmului si din spate si din fata, amintindu-ne ca am vrea cu totii sa fim terminati de un terminatoare , nu de un terminator. Scopul meu existential este sa fiu terminat de terminatoare, de aceea ar fi fost o placere sa fiu alergat de ea, dar din pacate eu n-am nicio legatura cu eroul care urmeaza sa salveze omenirea, nu sunt nici macar mama lui. Asta e, sa trecem peste acest moment si sa ajungem la explicatia promisa. Spre sfarsitul filmului apare ideea de destin. Ziua judecatii este inevitabila. Fiind inevitabila ziua judecatii ne-am putea imagina ca inevitabile sunt si cauzele ei si cand gasesti atatea evenimente inevitabile revii la realitatea unica produsa de un destin fatal si de neschimbat. Si atunci daca realitatea e unica si de neschimbat cum e posibila calatoria in trecut, caci orice asemenea calatorie schimba trecutul....Adicatelea explicatia obtinuta e aceea ca nicio calatorie in trecut n-a fost vreodata posibila, contrazice orice fatalism, drept care nimic nu s-a intamplat de fapt, fiind la urma urmei un simplu film. Si uite asa ajungem de unde am pornit, de fapt noi n-am facut altceva decat sa ne uitam la un film de referinta, la care tocmai ne-am referit in acest text.